Cafeaua este o prietena buna de-a mea. Am inceput sa cochetam in anul trei de facultate si de atunci am fost nedespartite. Nu stiam prea multe despre ea, decat ca venea din automatul de pe holul redactiei si ca nu era deloc vorbareata. Ba chiar tindea sa fie o fire cam amara, asa ca o imbunam mereu cu putin lapte.
M-am indragostit iremediabil de ea atunci cand viitorul meu sot s-a mutat la mine si mi-a spus clar ca primul lucru pe care il vom face impreuna este sa ne luam un espressor si o cafea de calitate, ca altfel nu avem viata impreuna. Asa am descoperit ca bunatatea cafelei nu sta doar in gust ci si in consistenta. Trebuie sa aiba o textura plina si usor cremoasa, nu apoasa.
Cu timpul, cafeaua a ajuns singurul lucru pe care nu il pot refuza, indiferent de ora. Mai ales daca vine la pachet cu lapte, eventual cu un irish cream sau cu gheata pisata. Tocmai de aceea am invatat, dupa o serie de incurcaturi, diferenta dintre un cafe latte si un latte macchiato. Vor fi ospatari (ospatari, nu barista!) care vor insista ca sunt una si acelasi lucru. Ei, incercati sa explicati asta celorlalti ospatari, care va vor aduce exact ceea ce ati cerut, desi poate nu era ceea ce doreati…
Pe scurt, cafe latte este o cafea (de fapt, espresso, ce reprezinta 2/3 din continutul lichid) cu lapte (1/3 din continut). In acest caz, spuma de lapte este ideal sa existe, dar nu se intampla intotdeauna. La un latte macchiato proportiile se inverseaza, fiind doar 1/3 espresso, 2/3 lapte iar deasupra desigur, bomboana de pe tort, spuma de lapte.
Ca veni vorba, nu ar strica sa ma rasfat cu a treia cafea a zilei 🙂
The fox in the sweet box 